„Ca de copii aveam grijă de animale.”

Aveam grijă… Ca de copii aveam grijă de animale. Când dispărea, plângeam. Plângeam și când tăiam. Și când trebuia să taie eu-l legam de coarne până să vină băieții și îl mângâiam. Mă credeți că și la el lacrimile curgeau? Îl mângâiam și plângeam lângă el. După aceea îl legam de stâlp și plecam de acolo, dădeam drumul la televizor să nu aud. Ți-e milă de animal. Unii care erau, care tăiau vitele lor nu mâncau. De milă nu mâncau carnea. Eu o mâncam, dar… Numai de unul nu-mi era milă care era… vai, distrugea toate grădinile oamenilor. Deci sub gard, sub gard, era gard numai de sârmă, el pătrundea, vai de mine. Toți spuneau „Vino! Ia-ți taurul!” Da’ frumos era! El mânca cea mai bună iarbă dacă intra în curte la om. Numai de ăla nu aveam milă că toți veneau la poartă la mine „Mă, ia-l că îl împungem cu furca.” Și așa frumos era, cel mai mare. Cât timp țineam vacile ăla cel mai mare era.